Skip to content

Mihaela Feodorof – în viaţă contează lucrurile simple

Mihaela FeodorofÎn urmă cu peste 5 ani ani, Feo (aşa cum o cunoaşte lumea pe Mihaela Feodorof) a pus într-un raft din bibliotecă toate mulțumirile și realizările profesionale din lumea angajatului și a pornit pe un drum nou, al antreprenorului.

Principala motivaţie care o ţine trează este dorința de a contribui cu experiența și cunoștințele ei la împlinirea profesională a celor care vor să se bucure de succesul lor.

Feo a petrecut în BRD – Groupe Societe Generale 16 ani  unde a coordonat echipa de recrutare, acoperind un volum de peste 6.500 de noi angajări. Pe noul drum pe care a păşit cu Yourway Life & Career Counseling a avut ocazia să construiască programe de dezvoltare organizațională pentru clienții din business, să consilieze tineri din ONG-uri studențești sau multinaționale și, nu în ultimul rând, să dea viață primei linii de business care are ca scop identificarea și dezvoltarea potențialului copiilor.

  • Care este sfatul pe care l-ai primit de la părinţii tăi şi vrei să-l împărtăşeşti copiilor tăi?

Nu-mi amintesc de un sfat anume, dar există un principiu de viaţă cu care am rămas de la ai mei şi pe care aş vrea să-l las mai departe, prin copiii mei: fii tu însuţi, asumă-ţi cine eşti şi ce vrei să faci cu viaţa ta.

  • Care sunt lucurile care contează cu adevărat în viaţa ta şi ce te motivează?

În viaţă contează lucrurile simple, pe care nu le observi zi de zi dar care o fac frumoasă. Pentru mine relaţia cu oamenii este importantă. De la  oamenii cei mai dragi sufletului meu, până la trecatorul cu care mi-am intersectat paşii sau privirea  pe stradă.

  • Ai un mentor? Care au fost criteriile de selecţie şi cu ce te ajută ?

Am avut şansa să întâlnesc în momentele importante din viaţa mea oameni care să mă însoţească cu gândurile şi felul lor de a fi. Am luat de la fiecare ce am avut nevoie ca să merg mai departe. Lucruri frumoase, a fi om. Un om de care sa-mi amintesc mereu, de exemplu, este criterul după care mă ghidez.

  • Ai un talisman, obicei sau citat care îţi aduce noroc?

Am câteva cărţi de căpătâi şi confortul că în cărţi, în citit, găsesc mereu ceva care să mă susţină. Agonie şi extaz, sau viaţa lui Michelangelo Buonarroti este una dintre ele. În momentele cele mai importante din viaţă am simţit nevoia să o am cu mine, să recitesc anumite pasaje. Citatul: „Marele pericol pentru cei mai mulți dintre noi, nu este cã țintim prea sus și esuãm, ci cã țintim prea jos și reusim.”

  • Crezi că există o regulă de „aur” pentru un echilibru între viaţa profesională şi cea personală? Ce obiceiuri productive zilnice ţi-ai dezvoltat pentru a fi productiv/eficient?

Regulă? Nu. Formula mea ideală este aceea de a face loc într-o zi/săptămână din viaţă tuturor lucrurilor care mă hrănesc: să întâlnesc oameni, să contribui la dezvoltarea lor, să măsor rezultatele muncii mele, „să trag tare” pentru că ştiu şi îmi place să dovedesc că pot :), să citesc, să scriu, să îngrijesc şi să mă bucur de o floare, să-mi îmbrăţişez bărbatul iubit, să-mi mângâi copiii (chiar dacă sunt deja bărbaţi), să-mi alint animalele…nimic deosebit. Obiceiul este, să zicem, acela de a mă uita ca toate cele enumerate mai sus să nu lipsească atunci când îmi fac bilanţul la sfârşitul zilei sau a unei perioade.

  • Ai avut un moment în care ai luat totul de la zero? Care a fost şi care au fost paşii parcurşi pentru a ajunge pe linia de plutire, respectiv succes?

Cum, nu ştiţi deja? De mai multe ori. Ultima oară am facut-o la 40 de ani, când am demisionat dintr-un post, pe care probabil că-l puteam ocupa liniştită până la pensie :) am fost pentru prima oară în viaţa mea strateg desăvârşit, ca să lăsăm modestia deoparte. Am muncit sistematic un an de zile la acest proiect. Mi-am făcut ordine în gânduri, percepţii, relaţii şi mi-am luat lumea în cap. Nu pot spune că a fost uşor, dar nu regret nimic. M-am bucurat mult de acest T0 (Tzero) şi caut să-l păstrez în tot ceea ce fac. Rutina este duşmanul creativităţii şi fructificării potenţialului.

  • Cum arată o zi din viaţa ta?

Lungă. Mă trezesc prima în casă şi pun la punct detalii care-mi definesc toata ziua. Imediat ce mi-am luat acest timp al meu mă duc gramadă peste copii (trei băieţi, care peste noapte au devenit adolescenţi 15,16,17 ani). Alergătura şi traficul de la ora de vârf îmi amintesc de modul în care mă catalogasem când eram mică în raport cu părinţii. Spuneam aşa: „Eu şofer, tata şofer, mama bucătăreasă” apoi clienţi, business, citit printre întâlniri, un pic de scris dacă prind momentul să aştern o idee care mi-a încins mintea, seara alte drumuri, unul dintre ele spre casă, strângerea în jurul mesei, bilanţul zilei, poveştile fiecăruia care uneori se termină foarte târziu în noapte. O pisică alintată sau caţeii mângâiaţi şi iubiţi în două vorbe, încheie uneori ziua. Pe pernă, un „te iubesc” şoptit din suflet înainte de noapte bună şi mâine, de la capăt :)

  • Care a fost cel mai trist moment din viaţa ta şi ce ai învăţat din el?

Nu-mi place să vorbesc despre tristeţe. Avem parte de ea, nu e nevoie să o mai scoatem în faţă. Am învăţat mereu că pot, vorba românului „Dumnezeu nu-ţi dă mai mult decât poţi să duci” dar şi că „Dumnezeu nu te lasă când ai nevoie de EL”.

  • Cum ai ajuns să alegi domeniul în care activezi azi? Ce iti place cel mai mult/mai puţin din ceea ce faci şi de ce?

Din intâmplare. Cred mult că expunerea la diverse experienţe îţi defineşte mai uşor traseul profesional şi de dezvoltare, decât orice sistem. Îmi place mult, enorm, să lucrez cu oamenii. Nu-mi place, dar m-am educat şi se pare că-mi iese, să formalizez. Să pun oamenii în hârtii, cifre, să-i încadrez. Dar pentru că savurez rezultatele, am găsit un echilibru între a face oamenii mari şi a cântari acest  lucru în cifra de afaceri, profit şi alţi indicatori de performanţă.

  • Enumerează trei cărţi şi trei oameni care ţi-au schimbat modul de gândire, chiar viaţa.
    Agonie şi extaz – Irving Stone – Omul Michelangelo, Mircea Eliade –  Memorii – Mircea Eliade, Ken Robinson – Out of our minds/O lume ieşită din minţi – oamenii care îşi aduc contribuţia în educaţia non-formală.
  • Ce înseamnă succesul pentru tine? Consideri că ceea ce faci tu reprezintă „Succes pentru România”?

Nu ştiu. Nu ştiu. Pe bune :), ştiu doar că prin ceea ce fac sunt o picătură într-un ocean, dar aşa cum îmi spunea o prietena de curând folosindu-se de o replica de film, „ce este oceanul decât o sumă de picături?” :)

  • De ce ar alege un tânăr să facă ceva în România şi să nu plece în afară?

Alegerile fiecăruia au multe argumente la temelie. Am o vorbă preluată de la bărbatul meu: „Acasă nu ţi-o ia nimeni”. Du-te şi creşte acolo unde este solul prielnic pentru tine şi o să contribui la ţara ta de oriunde te afli. Am un material în lucru care se numeşte „România mea”, o să găsiţi acolo mai multe răspunsuri la această întrebare.

  • Un mesaj pentru comunitatea „Succes pentru România”.

Succes pentru România este rezultanta succesului tău, românule! Nu ai nevoie de nimeni că să ţi-l defineşti. Fii tu însuţi şi bucură-te de ceea ce ştii, poti să faci şi aduci ca plus de valoare în jurul tău.

Vă mulţumim,

Echipa “Succes pentru România”