Skip to content

MONICA DAVIDESCU – Iubirea e cel mai puternic suport în viața mea

Monica DavidescuDe o modestie rar întâlnită, una dintre cele mai talentate actriţe pe care le are România, se descrie: „sunt Monica Davidescu, născută la sat unde mi-am trăit copilăria şi adolescenţa, actriţă la TNB, mamă, soţie. Trăiesc în Bucureşti printre artişti, dar am rămas acelaşi om cu rădăcinile bine ancorate în satul copilariei.”

A jucat în piese ca “Visul unei nopţi de vară”, “Take, Ianke şi Cadir”, “Sânziana şi Pepelea”, “Molto, gran’ impressione” şi “Comedia norilor”. Monica a jucat în filme ca “Natures mortes” în 2000, “Vlad” trei ani mai târziu, în 2007 “Ticăloşii”.

  • Care este sfatul pe care l-ai primit de la părinţii tăi şi vrei să-l împărtăşeşti copiilor tăi?

Pe mama abia mi-o amintesc, aveam 3 ani cand a plecat într-o lume mai bună, nu am reținut nici un sfat conștient de la ea. Poate că am reținut eu ceva, dar sunt lucruri uzuale pe care probabil acum le fac din instinct. Tata, și el plecat prea devreme din această lume, mi-a spus când am plecat la București să îmi încerc norocul în lumea artistică: ,, Ai capul pe umeri, deschide bine ochii și să ai încredere în propriile forțe, nu te încrede prea mult în oameni, ei mai și greșesc față de tine, la mine să nu te întorci cu probleme pentru că nu te pot ajuta. Ai viața ta în mâinile tale.’’ Și cam așa a fost. Autocontrolul, autocunoașterea, perfecționarea, exercițiul, ore multe de studiu individual, mulțumirea cu puțin, încrederea în forțele proprii, limitarea sau ridicarea ștachetei, au făcut ca în acest moment să vă pot da un interviu pe tema asta.

  • Care sunt lucurile care contează cu adevărat în viaţa ta şi ce te motivează?

Iubirea. E cel mai puternic suport în viața mea. O simt în multe feluri, o primesc din multe părți și o ofer celor din preajma mea. Iubirea, aduce armonia în familie și echilibrul de care avem nevoie, aduce îngăduința și răbdarea, ne oferă liniștea și confortul personal, ne ajută să trecem împreună peste greutățile materiale și emoționale ale vieții. O simt venind din partea surorilor mele și mi se pare legătura cea mai durabila cu rădăcinile mele, sau vine de la prieteni și colegi, și mă ancorez cu plăcere în societate, vine de la publicul spectator când eu îi dăruiesc cu aceiași maximă iubire munca mea efemeră de care se bucură sufletul lor. Chiar și atunci când ești nedreptățit, poți trece mai ușor peste moment dacă încerci să înțelegi prin iubire nedreptatea.

  • Ai un mentor? Care au fost criteriile de selecţie şi cu ce te ajută ?

Nu am un mentor sau un model în viață. Am ținut însă întotdeauna ochii deschiși și atenția trează și tot ce mi s-a părut frumos, bun, potrivit la cineva, am încercat să înțeleg, să trec prin prisma proprie și să aplic în propriul comportament.

  • Ai un talisman, obicei sau citat care îţi aduce noroc?

Cu toate că am unele mici superstiții, nu mi-am creat nici un ritual legat de noroc în scenă sau în viață. Îmi fac semnul crucii, pentru ca e un semn de curățare, și cred în Dumnezeu.

  • Crezi că există o regulă de „aur” pentru un echilibru între viaţa profesională şi cea personală? Ce obiceiuri productive zilnice ţi-ai dezvoltat pentru a fi productiv / eficient?

Noi artiștii nu suntem roboți. Nu ne băgăm în priză să ne încărcăm bateriile și să pornim pe același traseu zilnic. Fiecare zi e diferită și nici eu nici Aurelian nu ne-am făcut niște obiceiuri fixe ca să fim ,,productivi”. Suntem și noi, obosiți, epuizați emoțional după câte un spectacol, suntem și noi irascibili și nervoși, ne îmbolnăvim și ne facem bine, suntem și exaltați, și fericiți, și cumpătați, și triști, și melancolici ……. trecem prin diferite stări de la o zi la alta, de la un spectacol la altul, de la o emoție la alta. Cel mai important e că ne respectăm perioadele de căutari pentru câte un rol, sau melodie, ne ajutăm reciproc cu treburile zilnice, pe care nu le facem niciodată la aceiași oră, ne sprijinim moral cînd e cazul. Nu uităm să facem lucrurile importante pentru sănătatea noastră, să bem apă, să mergem la controale medicale anuale, să păstrăm un echilibru alimentar în ton cu necesitățile corpului nostru sau să facem sport. Nu excludem vacanțele și vizitele la prieteni și familie care de asemenea ne aduc echilibru și ne ajută să ne relaxăm.

  • Ai avut un moment în care ai luat totul de la zero? Care a fost şi care au fost paşii parcurşi pentru a ajunge pe linia de plutire, respectiv succes?

La 19 ani, când am venit în București, am început o nouă viață total de la 0. Fiecare pas făcut înainte însemna o piatră importantă în construcția carierei și vieții personale. Nu am simțit că bat pasul pe loc. Sau dacă s-a întâmplat asta a fost pentru puțină vreme pentru că imediat mi-am analizat opțiunile, direcțiile și am schimbat cursul momentului.

  • Cum arată o zi din viaţa ta?

E o zi normală a unui om obișnuit, care are însă marea bucurie de a se transforma în altcineva. Dimineața nu mă grăbesc la machiaj și la aranjarea ținutei, mă grăbesc să fie totul bine pus la punct pentru cafeaua de dimineață și pentru micul dejun, pentru cățeii care trebuie plimbați și pentru drumul la gradinița unde îmi duc fetița. Apoi mă grăbesc către repetiție sau înregistare, sau probă de costum, sau gimnastică în funcție de programul din ziua respectivă. Dacă reușesc să iau prânzul e bine, dacă nu am timp, știu asta de dimineață când îmi pregătesc un pachețel, mănânc în fugă ceva și mă grăbesc spre casă unde mă ocup puțin de treburi banale ale gospodăriei, mai citesc ceva sau răspund scrisorilor electronice, sau pregătesc mai devreme  cina care se va încălzi mai târziu, sau merg la o altă repetiție sau probă, după care mă grăbesc din nou la gradiniță să îmi iau fetița, o aduc acasă unde o las în grija unei vecine sau a unei rude și plec la spectacol. Cu două ore înainte de începere sunt la teatru pentru coafură, machiaj, costum și repetare în gând a situațiilor scenice. Apoi …… urmează evadarea din cotidian. Transformarea în altă persoană, cu alte gânduri, cu alte raționamente, asta e fascinant și cred ca e darul meu de la Dumnezeu într-o lume de alergare și căutare în care am fost adusă.  Se mai întamplă să am filmare uneori, toată ziua, și atunci îmi împart cu grijă programul copilului cu Aurelian, în rest sunt pe platoul de filmare.

  • Care a fost cel mai trist moment din viaţa ta şi ce ai învăţat din el?

Pierderea oamenilor dragi sunt cele mai triste și din nefericeire am trecut prin multe astfel de momente. Fie au fost pierderi datorate plecărilor definitive din viață ale apropiaților, fie au fost plecările pe alte drumuri ale oamenilor dragi, și lipsa lor a creat un gol, și o tristețe în sufletul meu.

  • Cum ai ajuns să alegi domeniul în care activezi azi? Ce iti place cel mai mult / mai puţin din ceea ce faci şi de ce?

Nu știu exact. Cred ca el m-a ales pe mine. Fără să am pe cineva ca exemplu în familie, fără să existe o pregătire specială în copilărie, iată că activez în această arta cu maximă plăcere și încredere. Mi-am dorit să fiu ca cei din ,,cutia magică’’ în copilarie. Apoi mi-am dorit să fac actorie ca fiind marea mea bucurie. Mă număr printre cei fericiți, aceia care fac din munca lor o plăcere. Mă simt minunat și îmi place cel mai mult să fiu în scenă, în fața camerelor de luat vederi, și nu îmi face nici o plăcere momentul negocierii unui contract, semnarea acestuia, condițiile, regulile……

  • Ce înseamnă succesul pentru tine? Consideri că ceea ce faci tu reprezintă „Succes pentru România”?

Cu riscul de a mă repeta, spun că munca noastră e efemeră. Nu mă îmbăt cu succesul măsurat în aplauze al unui spectacol, pentru că a doua zi acesta nu mai este, nu mai înseamnă același lucru nici pentru mine, nici pentru spectatori. Succesul meu e mulțumirea că îi fac pe oameni să își amintească niște emoții pe care fie le-au ținut ascunse fie nu și le-au descoperit. E prea mult să spun că ce fac eu e ,, Succes pentru Romania’’. La noi în țară cu meseria noastră supraviețuim. Uneori mai bine ca alții, alteori …… dacă aveam aceeași stea și făceam tot atâtea spectacole, emisiuni și seriale în altă țară…..decideți voi.

  • De ce ar alege un tânăr să facă ceva în România şi să nu plece în afară?

Societatea, taxele, impunerile, restricțiile de angajare, infinitele comisioane, degradarea așa-zișilor oameni din domeniul politic nu cred că sunt lucruri atractive pentru tinerii deștepti. Cei mai mulți își fac studiile în străinătate și muncesc de 10 ori mai mult ca alții ca să se poată ancora acolo. Din păcăte România nu e un teren atractiv pentru tinerii intreprinzători cinstiți. Caracatița corupției și mafiei e prea mare ca să mai dea loc de respiro oamenilor cinstiți. Aceștia fac carieră în străinătate sau plătesc taxe în România și trăiesc trist o viață profesională fără împliniri. Au învățat să se mulțumească cu puțin și să zboare cu aripile tăiate.

  • Un mesaj pentru comunitatea „Succes pentru România”.

Doar cu încredere în propriile forțe puteți merge mai departe într-o Românie cețoasă cu multe posibilități și infinit de multe piedici.

Vă mulţumim,

Echipa “Succes pentru România”