Skip to content

Oana Marinescu – în viață contează iubirea, libertatea și curajul de a fi eu însămi

DSC_2317

Oana Marinescu crede în comunicarea fundamentată pe valori și empatie – capacitatea de a-ți susține și împărtăși valorile, înțelegând și respectând în același timp valorile celorlalți. Experiența sa bogată și forța interioară de a concepe, dezvolta și transforma în realitate proiecte majore de comunicare strategică în domeniul cultural, instituțional și al afacerilor au urmărit să genereze  schimbări de fond în spațiul public românesc.

Fondatoare și manager al companiei de consultanță în comunicare OMA Vision, Oana creează și implementează proiecte și strategii de comunicare cu viziune, credibilitate și curaj, deschizând noi perspective de pozitionare, acțiune și dezvoltare pentru toți cei implicați și pentru publicul larg.

  • Care este sfatul pe care l-ai primit de la părinţii tăi şi vrei să-l împărtăşeşti copiilor tăi?

Mai degrabă decât un sfat, ce am primit eu de la părinții mei, aplic în viața mea, împărtățesc cu alții și transmit mai departe copilului meu este o grilă complexă de înțelegere a vieții și a oamenilor. În centrul aceste grile stau câteva valori cheie: libertatea mea – îl țin minte și acum pe tatăl meu dându-mi primele lecții despre libertatea personală și despre gândirea critică, deși eram un copil care creștea în comunism, și spunându-mi cât de important este să fac lucrurile pe care le vreau eu și care mă împlinesc; corectitudinea – să fiu corectă, să nu fur, să nu mint, să nu fac acele compromisuri compromițătoare pentru a-mi atinge obiectivele, pentru că e mai importantă conștiința mea; generozitatea și loialitatea – am învățat să dau și să am grijă de alții, atât de la ei, cât și din experiența pe care ei au adus-o în viața mea de copil, de a crește un câine. M-au învățat de asemenea să-mi asum responsabilități și responsabilitatea faptelor mele și a viselor mele și să fiu independentă. Sunt mulți oameni care se miră adesea de parcursul meu profesional și personal. Sunt oameni care spun că nu înțeleg cum funcționez eu. E simplu, funcționez pornind de la niște valori fundamentale și de aici vine rezistența și independența mea. Îmi amintesc și acum discuțiile pe care le-a generat decizia mea de a-mi da demisia din MAE, deși eram director general pentru diplomație publică. Unii spuneau că am făcut o prostie, pentru că era o funcție foarte bună, care îmi oferea statut și o sursă sigură de bani. Dar eu le spuneam că nu mă mai simțeam bine acolo, pentru că se produseseră niște schimbări în modul în care eu puteam să-mi exercit funcția și atribuțiile care mă aduseseră aproape de compromisul inacceptabil. Și atunci mi-am dat demisia și am luat-o de la zero, în privat, cu banii din ultimul meu salariu, cu un copil acasă, cu mama alaturi de mine, cu multe îndoieli și semne de întrebare, dar și cu o ancorare puternică în acele valori cultivate de părinții mei și care mi-au format caracterul: eu nu sunt de vânzare, dar pot să fac acele lucruri care îmi plac și să-mi trăiesc viața din ele, bucurându-mă de libertatea de a face ce îmi place.

Când eram mică, mama îmi spunea adesea să nu mă mai iau după alții și să nu mă mai compar cu alții, ci să fiu eu însămi. Nu reușea ea să spună lucrurile astea într-un mod în care să ajungă la mine atunci, dar după ani, rememorând discuția aceea, i-am înțeles sensul. Asta îi spun și eu acum copilului meu: să fie el însuși și să nu se ia după alții, să își folosească mintea și empatia, să se ancoreze în valori, iar apoi să-și urmeze visele și să facă bine, să fie generos cu ceilalți și cu el însuși, să fie responsabil și față de el, și față de alții, să fie drept. Nu aș putea să îi spun aceste lucruri dacă nu aș căuta eu însămi să trăiesc în acest fel. Acesta e sfatul pe care l-aș da oricui. Si aș mai sublinia un lucru: deși trăim într-o lume egoistă, în care suntem învățați cum să ne atingem obiectivele, este bine să nu uităm că suntem în interdependență și o situație care se întâmplă la capătul pământului, sau cu o categorie socio-profesională cu care nu avem o legătură directă, tot ne va afecta. Așa că mai bine ne implicăm și facem ceva pentru ca lucrurile să fie  mai bine.

  • Care sunt lucurile care contează cu adevărat în viaţa ta şi ce te motivează?

Cel mai mult contează iubirea, libertatea și curajul de a fi eu însămi. Maternitatea m-a făcut să descopăr ce înseamnă iubirea și ce înseamnă să te reinventezi, pornind de la minus infinit, pentru că altfel nu aș fi putut fi o mamă bună pentru fiul meu. Libertatea mă ghida de mică, dar ca adult am învățat cât de greu e să rămâi un om liber, ce preț ai de plătit. Și știu că asta enervează pe mulți, dar asta e: unii își cumpără haine din ultimele colecții de modă, eu sunt egală cu mine însămi fie că sunt în colanți în parc, cu copilul și cu câinele, fie că sunt în ținută office la întâlnire de afaceri.

Curajul de a fi tu însuți are mai multe fațete. Este o înțelegere la care am ajuns în timp, făcând față unor situații dificile, provocatoare, uneori chiar situații limită. Nu cred că putem lua o pastilă de curaj și să fim noi înșine toată viața! Cred că de fapt ne antrenăm să fim mai mult sau mai puțin curajoși, în timp ce ne confruntăm cu propriile frici, nesiguranțe, frustrări, dorințe, proiecții despre sine și despre ceilalți, dar și cu fricile, temerile, nesiguranțele, dorințele și interesele oamenilor cu care interacționăm mai mult

Pe mine mă motivează să fac bine, să contribui, să creez, să construiesc și mă frustrează când văd că bunele mele intenții, contribuția mea, datele cu care vin eu într-o ecuație – și știu că vin cu date puternice, chiar dacă fac și greșeli –  sunt folosite de diverși pentru nișe agende egoiste și uneori meschine.

  • Ai un mentor? Care au fost criteriile de selecţie şi cu ce te ajută ?

Nu am mentor. Sunt însă oameni cărora le sunt recunoscătoare pentru că mi-au marcat viața. Domnul învățător Popescu, cu care m-am întâlnit în clasa a treia și care mi-a cultivat un simț al lucrului bine făcut și m-a apreciat pentru prima oară pentru conținut, lăsând la o parte forma: îi plăceau foarte mult compunerile mele, deși scriam aproape ilizibil. Doamna profesoară Janetta Drăghicescu, de la care am învățat o franceză care i-a făcut pe mulți să creadă că am studiat în Franța – Franța mea a fost la Craiova –  și structurarea riguroasă a discursului. Domnul profesor de filosofie Vasile Morar, care nu mi-a predat cât m-a făcut să reflectez foarte mult, dintr-o perspectivă etică, asupra vieții.

Apoi, m-au marcat diverse lecturi. Țin minte și acum prima înțelegere a libertății politice, pe care am avut-o în liceu, într-o perioadă în care mulți români, inclusiv tineri, erau vrăjiți de discursul demagogic al lui Vadim Tudor. Atunci am avut una din primele mele discuții filosofice cu un amic mai mare decât mine și fan Vadim. I-am spus cum e cu libertatea individuală și libertatea celorlalți, așa cum o înțelesesem eu de la John Stuart Mill. I-am făcut și un desen cu niște cercuri. A rămas cu gura căscată, s-a uitat la mine și a spus cu toată onestitatea lui: ”Nu m-am gândit niciodată la asta!” Și de atunci a lăsat-o mai moale cu Vadim. Mai recent, am rămas fascinată de caracterul lui George Enescu. Am citit despre el, despre viața lui și mi se pare un adevărat exemplu și un model pe care ar trebui să îl urmăm, să ne inspire. Cu bunătatea lui, cu generozitatea lui, cu pasiunea lui, cu geniul lui care nu i-a atins cu nimic modestia.

Dar în viață învățăm foarte mult și din situații dificile, din provocări, din întâlniri neplăcute. Desigur, poate că primul instinct este să supraviețuim, sau să ne predăm. Dar dacă reușim să avem tărie morală în astfel de situații limită, sau chiar dacă luăm decizii greșite la un moment dat, dar avem apoi puterea să reflectăm și să ne asumăm greșelile, putem de fapt să învățăm enorm și să creștem. Este un mod de a învăța definind ceea ce nu vrem să fim: luând Răul ca reper. Sistemul și societatea ne ispitesc la tot pasul să fim în fel și chip. Noi alegem în final cum suntem. Doar noi. Și noi răspundem pentru viața noastră.

  • Ai un talisman, obicei sau citat care îţi aduce noroc?

N-am talisman, nu cred ca e ceva care îmi aduce noroc, sau ghinion. M-am dezbărat de astfel de scheme de gândire când eram adolescentă și am avut o revelație uitându-mă într-o zi de toamna aspră la ciorile care zburau pe cer. Și mi-am zis: ”Ciorile astea zboară săracele în fiecare toamnă așa, după mâncare cel mai probabil, iar noi le vedem mai bine pentru că nici nu mai sunt frunze în copac. Dacă zborul ăsta aduce ghinion, înseamnă ca ar trebui să ne spargem cu toții capetele zi de zi, toamnă de toamnă”. Și de atunci am lăsat-o moale și cu superstițiile și cu talismanele. Mă încred mai mult în capacitatea rațiunii și a intuiției mele de a valorifica oportunitățile. Și cred că dacă ne încărcăm cu o energie interioară negativă într-o zi, acea zi poate fi una pe dos și cu ghinioane.

  • Crezi că există o regulă de „aur” pentru un echilibru între viaţa profesională şi cea personală? Ce obiceiuri productive zilnice ţi-ai dezvoltat pentru a fi productiv  / eficient?

Nu cred că sunt persoana cea mai adecvată pentru a da lecții despre productivitate și despre eficiență. Eu sunt foarte productivă și eficientă când fac lucrurile care îmi plac și când simt că sunt liberă. Productivitatea mea vine dintr-o stare interioară. Dacă cineva vrea să mă limiteze, să mă pună într-o cutie, nu pot funcționa la capacitate maximă, oricât mi-ar suna în cap cuvintele-cheie ”deadline”, ”rezultat”, ”kpi”, ”outcome”. Așa că probabil că nu sunt cel mai bun exemplu pentru manualele și cursurile de management.

Dar da, este foarte important să găsim un mod de a păstra în viața noastră și lumea noastră interioară și lumea profesională. Pe mine copilul meu și maternitatea m-au făcut să descopăr un sens nouă al vieții personale, chiar dacă adesea tocmai faptul că trebuie să am grijă de cel mic mă împiedică să fac lucruri care țin de pasiunile mele. Însă am învățat în timp să le strecor: l-am luat de mic pe terenul de baschet, am început să îl iau și la gimnastică, mergem la munte împreună, chiar dacă asta a însemnat că ani de zile nu am mai reușit decât foarte rar să fac un traseu lung, ci mai mult am stat pe lângă cabane cu el. Din nou, nu am o rețetă. Spun doar că se poate. Singurul lucru pe care îl recomand este să fim foarte prezenți la ce simțim și la ce se întâmplă în timpul nostru, pentru a putea să ne bucurăm cât mai mult de acest timp.

  • Ai avut un moment în care ai luat totul de la zero? Care a fost şi care au fost paşii parcurşi pentru a ajunge pe linia de plutire, respectiv succes?

Am avut mai multe momente în viață în care am luat-o de la zero. Am avut inclusiv o experiență dramatică, în care am simțit că toată lumea mea s-a năruit peste noapte. Mă uitam în jurul meu și vedeam pârjol. M-am întrebat atunci ce voi face mai departe? Habar nu aveam. Știam un singur lucru: aveam de crescut un copil și voiam să fiu o mamă bună și un om împlinit, un om care e liber, iubește, face lucruri frumoase, face bine. Cel mai mult m-am temut să nu devin un om rău și ranchiunos. Așa că am luat-o iar de la capăt, reconstruindu-mi clipă de clipă lumea. Așa că acum sunt un om liber, iubesc, fac lucruri frumoase, fac bine, nu sunt rea și nici ranchiunoasă, din contră am învățat să iert și să merg mai departe cu o lejeritate foarte mare. Îmi urmez visele, învățându-mi lecțiile.

Din nou, nu prea am ce rețete să dau și nici ce lecții. Singurul sfat pe care îl pot da  – și nu e o aroganță, chiar am făcut asta – este ca atunci când simți că viața te lovește, să te uiți cu toată onestitatea în tine și să vezi cum ai ajuns acolo, iar apoi să corectezi ce e de corectat și să îți refaci viața și oportunitățile. Oricât de dificil ar fi!

  • Cum arată o zi din viaţa ta?

Alerg foarte mult. Ziua este împărțită între copil, școală, serviciu, copil, câine. Din loc în loc mai strecor și ceva pentru mine personal, o complicitate mică cu bucuriile mele.

  • Care a fost cel mai trist moment din viaţa ta şi ce ai învăţat din el?

Am făcut deja referire la această experiență. Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost că noi alegem dacă rămânem buni sau devenim răi pe măsură ce trecem prin purgatoriul vieții. Așa că atunci când cineva îmi spune că ”nu ai încotro, trebuie să devii rău, egoist, etc, ca să supraviețuiești”, mă simt de parcă aș privi un monolog slab într-o piesă care nu este a mea. Recunosc că este greu să rămâi bun și generos și capabil să vezi frumusețea lumii, atunci când viața te încearcă, dar nu e imposibil.

  • Cum ai ajuns să alegi domeniul în care activezi azi? Ce iti place cel mai mult / mai puţin din ceea ce faci şi de ce?

Am fost nevoită să fac pasul din presă spre comunicarea instituțională, la 24 de ani, pentru că am simțit că nu mai puteam să facă jurnalism politic de calitate. Am luat-o de la zero, după ce ajunsesem editor și coordonam secția de politică internă a unui ziar important. Însă am descoperit o meserie frumoasă, extrem de complexă și de provocatoare, care îmi permitea să contribui în continuare la dezvoltarea societății, dar din alt unghi. De aceea îmi și place atât de mult ceea ce fac. Îmi plac proiectele pe care le fac și în care mă implic și îmi place echipa pe care am construit-o la OMA Vision. Este o energie pozitivă la noi la birou și venim la muncă în fiecare zi cu bucurie. Nu doar eu, ci și colegii mei. Și asta mă bucură. Îmi place enorm că îmi pot permite luxul să aleg proiectele în care mă implic și că propun clienților mei soluții etice, care aduc oportunități pentru cât mai multe segmente, nu soluții egoiste, care functionează doar pentru ei. Asta înseamnă că venim cu proiecte cu viziune, care ajută clientul să-și dezvolte perspectivele, să se repoziționeze, să includă grupurile strategice, să crească. Nu suntem niște scriitori de comunicate de presă, așa cum își imaginează unii oamenii de PR!

Nu-mi plac unele lucruri pe care le văd în piață. Nu-mi place impostura, nu-mi plac clișeele, nu-mi place superficialitatea. Iar atunci când fac proiecte de interes public și le fac ca o contribuție și nu pentru profit – cum este Festivalul Enescu – nu-mi place să văd cum diverși încearcă să tragă beneficii personale sau organizaționale, sau, din contră, să strice cu cleveteli munca mea și a echipei mele, doar din niște calcule meschine, sau pentru că ei nu cred că unii oameni pot face lucruri bune din convingere. Și am mai văzut genul acesta de comportament și în alte proiecte. Nu se poate să gândești doar de rău despre oameni! Dacă o faci, trăiești într-o lume urâtă.

  • Enumerează trei cărţi şi trei oameni care ţi-au schimbat modul de gândire, chiar viaţa.

Nu-mi place să enumăr cărți, pentru că eu am un stil de gândire extrem de integrativ. Selectez elemente care pentru unii chiar par surprinzătoare din diverse lecturi și le trec printr-o interpretare extrem de personală, le introduc într-un sistem de conexiuni foarte amplu uneori și, în felul acesta îmi influențează viața. Dar cred că nu aș fi fost așa cum sunt fără lecturile mele de filosofie, științe politice, sociologie, psihologie, budism și literatură. Am enumerat deja oameni care m-au marcat. Aș mai adăuga un om: Regele Mihai. Aveam 21 de ani când l-am cunoscut, eram o tânără jurnalistă fără experiență prea mare. Țin minte și acum când l-am văzut întâia oară coborând din mașină: este primul om din viața mea care m-a impresionat instantaneu cu statura lui morală. Cât am scris despre turneele pe care le-a întreprins prin țară până la sfârșitul lui decembrie 1997 am văzut coerența sa interioară, iar prima impresie mi-a fost mereu și mereu reconfirmată. Aveam atâta nevoie de implicarea sa activă în spațiul public românesc!

  • Ce înseamnă succesul pentru tine? Consideri că ceea ce faci tu reprezintă „Succes pentru România”?

Succes autentic înseamnă să reușești în ce-ți propui, dar cu respectarea unor reguli și a unor principii morale. Nu cred în succesul cu orice preț, chiar dacă sunt diverși care se uită ca la modele la oameni care au făcut bani și carieră pe scurtătura compromisului. Cred că e o capcană și, din păcate, uneori PR-ul contribuie la promovarea unor false modele.

Pentru mine succes înseamnă să reușesc să-mi împlinesc visele și să rămân un om bun în interiorul meu, oricât de greu ar fi acest lucru în societatea noastră și oricât m-ar testa viața. Nu am nevoie să îmi cânte lăudătorii, pentru a-mi simți valoarea. E vorba de o coerență interioară, pe care dacă reușești să o ai, vezi altfel lucrurile și ești foarte liber. Nu trebuie să am conturile pline de bani, dar daca am reușit să fac un proiect cultural fără finanțare și am adus  în spațiul public niște idei frumoase, atunci consider că am obținut un succes!

  • De ce ar alege un tânăr să facă ceva în România şi să nu plece în afară?

Mesajul cheie este că cei care aleg să facă ceva în România pot contribui la schimbarea acestei societăți. Drama este că sistemul înghite și se hrănește cu speranțele tinerilor care nu reușesc să schimbe atât de repede pe cât își doresc, sau chiar nu reușesc să schimbe sistemul vreodată. Dar poate asta este provocarea și depinde de fiecare dintre noi dacă acceptă această provocare sau nu. Nu cred că trebuie să judecăm oamenii după decizia de a pleca sau de a rămâne.

  • Un mesaj pentru comunitatea „Succes pentru România”.

Cred că România se schimbă cu fiecare lucru bun, cu fiecare proiect frumos pe care îl face fiecare dintre noi. Aceasta este puterea noastră de a spune ”nu” sistemului care vrea să ne strivească. Dar este important ca atunci când căutăm succesul, să nu acceptăm să facem orice pentru a-l avea. Atunci sistemul învinge. Așa că vă doresc ”Succes autentic!”.