Skip to content

Péter Barta – Datoria ta este de a fi bun cu ceilalţi şi de a-i ajuta cu inima deschisă, fără a aştepta nimic în schimb

poza peter 1Este consultant cu o vastă experienţă în management, în special în domeniul managementului de proiect, experienţă acumulată pe parcursul a 12 ani de activitate în sectorul profit şi cel non-profit. A fost implicat în managementul a numeroase proiecte naţionale şi internaţionale, a evaluat diverse proiecte în valoare totală de peste un milion de dolari şi a asistat la implementarea acestora. De asemenea, a fost colaborator al unor instituţii precum Consiliul Europei, în cadrul cărora a derulat misiuni de monitorizare în ţări precum Mexic, Palestina, ţările scandinave, Rusia sau Macedonia.

În prezent, Péter Barta este CEO al Fundaţiei Post Privatizare (FPP), cea mai importantă fundaţie pentru antreprenoriat din România. Creată în 1996 de Comisia Europeană, FPP este o organizaţie apolitică şi non-profit care promovează educaţia antreprenorială şi susţine iniţiativele destinate dezvoltării sustenabile a mediului de afaceri românesc – cu accent pe întreprinderile mici şi mijlocii şi start-up-uri – prin intermediul programelor sale de dezvoltare antreprenorială, îmbunătăţire a mediului de afaceri şi promovare a responsabilităţii sociale a întreprinderilor.

 

  • Care este sfatul pe care l-ai primit de la părinţii tăi şi vrei să-l împărtăşeşti copiilor tăi?

Întrebare grea, şi asta nu pentru ca nu am primit sfaturi de la părinţi, însă, în ceea ce priveşte cazul meu, pot spune ca am avut o copilărie aparte. Provin dintr-o familie numeroasă, suntem 4 fraţi şi o soră, copilăria mea fiind marcată de grija fraţilor mai mari care îi ajutau pe părinţii mei. Tatăl meu, un om deosebit şi cu o mare putere de sacrificiu, a făcut totul posibil pentru noi, fiind plecat o perioadă să muncească în străinătate, iar mama era ajutată de fratele şi sora mea care sunt mai mari decât mine. Copilăria mea a fost marcată de o boală pe care am reuşit să o înving, doar că această boală a făcut ca eu să stau mai mult în preajma bunicilor din partea mamei, nişte oameni foarte înţelepţi, care m-au crescut cu o atenţie specială şi de la care am primit cele mai bune sfaturi şi îndrumări. Bunica mea mi-a dat un sfat după care mă ghidez şi acum: datoria ta este de a fi bun cu ceilalţi şi de a-i ajuta cu inima deschisă, fără a aştepta nimic în schimb. Mai bine să faci un bine decât rău. Pot spune că acest lucru mi-a rămas definitiv întipărit în conştiinţă şi asta le-as recomanda şi copiilor mei, să dăruiască totul ca şi cum ar face pentru ei, şi să nu aştepte nimic în schimb, decât poate un simplu mulţumesc.

  • Care sunt lucurile care contează cu adevărat în viaţa ta şi ce te motivează?

Am de ales între a da un raspuns sincer sau unul puţin coafat, diferenţa între cele două fiind aceea că cel sincer ar face să par uşor naiv şi să nu fiu bine înţeles de cititori, pe când cel coafat ar putea fi ceva mai apropiat de ce şi-ar dori unii să audă. Am să aleg să spun sincer ce mă motivează, cu riscul de a părea idealist. Ceea ce mă motivează cu adevărat şi contează cu adevărat pentru mine este binele şi ajutorul oferit celorlalţi. Aleg să fac astfel încât să fie bine celor din jur cu riscul de a sacrifica binele personal, mă dedic cu adevărat acestui scop. Ceea ce mă motivează şi mă bucură cu adevărat sunt gândurile bune întoarse sub formă de mesaje din partea celor pe care am reuşit să-i ajut sau să-i inspir, şi sunt multe asemenea mesaje. Aceste „stimulente” mă conving că sunt pe drumul cel bun şi îmi dau energia să continui.

  • Ai un mentor? Care au fost criteriile de selecţie şi cu ce te ajută ?

Din păcate mentorii pe care i-am ales nu mai sunt fizic alături de mine şi nici nu sunt nişte personalităţi sau somităţi cum multă lume s-ar gândi. Ei sunt bunica şi bunicul din partea mamei. Ei au avut grijă de mine în momente grele, de la ei am învăţat disciplina personală şi cum să-i ajuţi pe ceilalţi dezinteresat. Tot de la ei am învăţat ce înseamnă respectul pentru cei din jurul meu, de la ei am învăţat primele lecţii de economie, de la ei am învăţat cum să gestionezi conflictele şi cum să comunici astfel încât să detensionezi lucrurile, şi multe alte lucruri. Ce e de-a dreptul admirabil este că nu au făcut-o academic, ci prin puterea exemplului, prin modul în care îşi vorbeau şi îşi explicau lucrurile, atenţia pe care o acordau anumitor principii şi modele. Toate acestea mă definesc şi mă ajută în ceea ce fac.

  • Ai un talisman, obicei sau citat care îţi aduce noroc?

Nu am neapărăt un talisman, dar cred foarte mult în “nimic nu este imposibil, dacă vrei cu adevărat ceva”.

  • Crezi că există o regulă de „aur” pentru un echilibru între viaţa profesională şi cea personală? Ce obiceiuri productive zilnice ţi-ai dezvoltat pentru a fi productiv / eficient?

Cred că fiecare persoană îşi poate stabili un set de reguli care să îl ajute în echilibrarea balanţei între viaţa personală şi cea profesională. Consider că în tot ceea ce faci trebuie să ai sprijinul partenerului de viaţă, care să te înţeleagă şi să te susţină în ceea ce faci, mai ales dacă este vorba de o profesie făcută cu pasiune. Asta nu înseamnă să te izolezi cu totul în muncă, dar trebuie să găseşti înţelegerea şi sprijinul de care ai nevoie atunci când eşti pus în situaţia de a alege între o cină în familie şi o conferinţă de business sau când alegi să amâni un concediu ca să poti susţine un curs pentru antreprenori. Este important să ai alături un partener de viaţă înţelept care să te susţină în ceea ce faci.

În activitatea de zi cu zi colega mea, Andreea, mă ajută cu organizarea agendei şi stabilirea întâlnirilor. De asemenea, am o listă cu ceea ce trebuie să fac în ziua respectivă mă refer la activităţi cu termen limită, proiecte şi aşa mai departe.

  • Ai avut un moment în care ai luat totul de la zero? Care a fost şi care au fost paşii parcurşi pentru a ajunge pe linia de plutire, respectiv succes?

Da, am avut asemenea momente, nu doar unul. Pur şi simplu, am luat-o de la început şi am început să construiesc pe fundaţia existentă, am început să adaug ceea ce consideram că lipseşte în fundaţie, dacă vreţi, un proces de consolidare. Aceste consolidări se realizează sub forma de învăţare, încercând să umplu golurile apărute cu ajutorul informaţiei primite în urma experienţei. Nu este uşor. De fapt, cel mai greu a fost să accept că mai am de învăţat şi cel mai important că trebuie să am răbdare. Au fost evenimente legate de proiecte personale, fie falimentul unor afaceri pe care am încercat să le iniţiez, fie la nivel personal. Nu pot să dau o reţetă anume. Ceea ce a funcţionat la mine a fost să mă deconectez cu totul de trecut şi să privesc înainte, fără să regret nimic, să vad ce pot să fac mai bine şi pur şi simplu să încep să fac ceea ce făceam, dar mai bine, mai atent şi pe o fundaţie mai solidă de data aceasta. Este foarte important să învăţăm din greşeli şi să tragem concluzii.

  • Cum arată o zi din viaţa ta?

Din fericire, pentru mine nici o zi nu seamănă cu cealalta. În primul rând mă trezesc şi sunt recunoscător pentru ziua care se află în faţa mea. Ziua mea începe la 5.30-6.00 dimineaţa. Încep fie cu o ieşire la alergat, fie merg la studio unde mă antrenez cu un antrenor personal, până în jurul orei 8.00. Apoi mă pregătesc de întâlniri care sunt programate de regulă începând cu ora 9.00 şi o ţin tot aşa până la prânz. Sunt zile în care nici nu apuc să iau prânzul şi în care întâlnirile şi evenimentele curg până seara târziu. Între întâlniri citesc şi răspund la emailuri. Când ajung acasă mă uit ce am în agendă pentru ziua următoare, încerc să mă pregătesc dacă este cazul, apoi citesc ceva. Am obiceiul de a citi mai multe cărţi în paralel, fie de business, fie beletristică, în funcţie de starea de spirit.

  • Care a fost cel mai trist moment din viaţa ta şi ce ai învăţat din el?

Îmi este destul de greu să răspund, asta nu pentru că nu am avut momente triste, ci pentru că eu apreciez fiecare zi aşa cum vine. Am învăţat să accept tristeţea ca facând parte din viaţă şi atunci nu mai consider nimic foarte greu. Totuşi, cel mai trist moment din viaţa mea a fost când am pierdut-o pe bunica din partea mamei. A fost o încercare grea pentru mine şi am simţit cum tot universul meu construit în jurul ei se prăbuşeşte. Am plâns aşa cum nu cred că am mai făcut-o niciodată de atunci, deşi am trecut prin momente grele în timpul tratamentelor pe care le-am urmat pentru a învinge o boală necruţătoare, cum este cancerul. Ceea ce am învăţat din acest moment a fost să ascult mai mult şi mai atent. Am realizat că nu te poţi împotrivi voinţei oamenilor, mai ales că ei ştiu şi simt cel mai bine ce este bine pentru ei. Tot ce poţi face este să accepţi aceste experienţe sunt inevitabile în viaţă, să te ridici şi să-ţi continui misiunea ta aici.

  • Cum ai ajuns să alegi domeniul în care activezi azi? Ce iti place cel mai mult / mai puţin din ceea ce faci şi de ce?

Nu ştiu dacă am ales în mod conştient, cred că a fost mai degrabă o şansă pe care mi-a adus-o viaţa. Atunci când am terminat liceul îmi doream să mă înscriu la facultatea de ştiinţe economice la Cluj, mă vedeam economist sau activând în zona aceasta, având microbul antreprenoriatului în sânge. Mi-am făcut un calcul şi mi-am dat seama că până voi termina eu facultatea nu voi mai avea aceeaşi şansă, prin urmare m-am decis în ultimul moment să schimb facultatea şi m-am înscris la facultatea de studii europene. La acel moment, România era în plin proces de aderare la Uniunea Europeană, şi m-am gândit că va fi nevoie de specialişti în domeniu, însă din păcate nu am fost admis. Fiind o persoană activă am ajuns să colaborez cu o organizaţie internaţională care avea o filială în România. Atunci a început cariera mea. Eram bucuros să fac ce îmi placea, adică să mă folosesc de cunoştinţele mele de economie pentru a realiza proiecte adresate diferitelor categorii sociale, astfel reuşind să ajut foarte mulţi oameni. Am avut şansa să lucrez în proiecte internaţionale, am dobândit abilităţi care m-au ajutat ulterior în diversele poziţii de management pe care le-am ocupat. Toate acestea fiind completate de educaţie formală, atât în ţara, cât şi în străinatate.

Îmi place tot ceea ce fac și fac cu mare drag. Sunt încântat, că am reusit alături de echipa pe care o coordonez, să fim un model și să impunem un standard de calitate pentru multe entități care derulează programe de educație antreprenorială. De ce îmi place? Pentru că reușim să producem o schimbare, reușim să fim acea inspirație pentru unii care să-i determine să facă ceva cu viața lor, să realizeze că și ei pot să facă ceva și să aibă succes. Primim foarte multe mesaje de apreciere, ceea ce înseamnă că facem bine ceea ce facem. Cu toate acestea mai sunt și lucruri care îmi displac, de exemplu, faptul că lumea nu întelege că educația nu trebuie privită ca un cost, ci ca o investiție. Eu mă ghidez după ceea ce spunea Bok Derek “If you think education is expensive, try ignorance”. Pe undeva încerc să-i înteleg, deoarece în ultimul timp au apărut destul de mulți care țin cursuri de calitate inferioară, fără nicio experiență sau studii de specialitate, și care se apucă de predat cursuri gratuite. Mai mult decât atât, atunci când le oferi gratis, de exemplu mentorat în anumite situații, cei care beneficiază nu apreciază la adevarata valoare rolul unui mentor, au asteptări total nerealiste. Însă toate aceste aspecte pălesc în fața unor mesaje de apreciere pe care le primesc/primim de la cei care au interacționat cu mine/noi.

  • Enumerează trei cărţi şi trei oameni care ţi-au schimbat modul de gândire, chiar viaţa.

Este destul de greu să mă limitez la trei persoane sau cărți, dar încerc. Cartea mea preferata și care m-a influențat este “Micul prinț” de Antoine de Saint Exupery, o altă carte care m-a influențat este “Good to great” Jim Collins și o carte pe care am citit-o recent este “Conversații cu Dumnezeu – un dialog neobișnuit” de Nealle Donald Walsch. Aș putea continua cu lista de cărți care m-au influențat, dar din moment ce am avut de ales mă rezum la aceste titluri. Cât despre persoane aici este foarte greu deoarece eu învăț câte ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnesc și fiecare din aceste persoane mă influențează într-un fel, dar dintre toate aceste persoane una m-a impresionat foarte mult. Este vorba de laureatul premiului Nobel pentru pace, Prof. Muhammad Yunus, pe care am avut șansa să-l întâlnesc și să stau de vorbă cu el la București.

  • Ce înseamnă succesul pentru tine? Consideri că ceea ce faci tu reprezintă „Succes pentru România”?

Eu definesc succesul foarte simplu, cel puțin așa cred. Dacă prin munca și activitatea mea reușesc să produc o schimbare cât de mică și să-i ajut pe ceilalți să-și depășească limitele, atunci înseamnă că sunt de succes. Poate părea banal, dar chiar asta cred. Da, consider că ceea ce facem noi, mă refer la echipa FPP, reprezintă un Succes pentru România. Împreună am reușit să ajutăm mii de tineri să-și creeze propriile afaceri, să-și lărgească orizonturile și să-și depășeasca limitele.

  • De ce ar alege un tânăr să facă ceva în România şi să nu plece în afară?

Pentru că sunt multe oportunităţi care merită să fie explorate. Eu sunt de părere că orice tânăr ar trebui să aibă şansa să studieze în afară, să deprindă acele abilităţi de care are nevoie ca să reuşească, iar mai apoi să revină şi să implementeze ceea ce a învăţat sau ce este bun din locul în care a fost. Eu am avut şansa să călătoresc destul de mult, am avut şansa să rămân ăn afara graniţelor, inclusiv atunci când noi aveam nevoie de viză să călătorim în spaţiu Schengen. De fiecare dată am fost intrigat de faptul că în ţările pe care le vizitam lucrurile se pot întâmpla, iar la noi nu. Întotdeauna mi-am dorit să pot implementa în România modele de succes din ţările mai dezvoltate. Cred că avem o ţară frumoasă şi este păcat să nu o construim astfel încât să arate aşa cum ne dorim noi.

  • Un mesaj pentru comunitatea „Succes pentru România”.

Mesajul pe care l-aș transmite pentru comunitate este “Nimic nu este imposibil, dacă vrei cu adevărat. Continuă să-ți urmezi visul și fă ceea ce îți place pentru că sigur vei reuși”.

Vă mulţumim,

Echipa “Succes pentru România”